Copilul și temperamentul său

Educaţia capătă un sens atunci când se revine la noţiunea de vocaţie : când avem timp şi dispoziţie echitabile pentru fiecare din copiii noştri.

Fiecare copil este unic şi, de la naştere, are o chemare, un vis de împlinit. Prin îndrumarea adecvată, acesta este învăţat să folosească orice oportunitate i se arată pe parcursul vieţii, pentru a-şi îndeplini menirea, respectând valorile morale şi sociale. A îndruma copilul presupune a face un capăt de drum cu el, a-i deveni prieten, a-l determina să-şi descopere competenţele dominante şi astfel să-i facă plăcere să înveţe. Prin educaţie copilul este învăţat să (se) descopere, să îmblânzească şi să-şi canalizeze aptitudinile către un scop, urmându-şi vocaţia nativă. Prin cadrul formal şi structurat se pot propune cât mai multe situaţii posibile în care copilul să poată să-şi  recunoască punctele tari şi punctele slabe, să descopere ce tip de inteligenţă îi este caracteristic, ce stil de învăţare îi este la indemână pentru a asimila cunoştinţele şi a-şi forma deprinderile. Educarea copilului din prisma temperametului dominant pe care îl posedă elimină învăţarea pe un raport de autoritate sau utilizând forţa pentru a face copilul să răspundă la obiectivele propuse de către cadrul didactic, devenind o provocare şi în acelaşi timp o plăcere, deoarece se observă aproape imediat raspunsul venit din partea copilului. Acesta, deşi recalcitrant iniţial la noul stil de abordare al predării, răspunde cu o mai mare uşurinţă cerinţelor propuse, înţelege mai repede ce i se cere, fiind parte activă a propriului proces de învăţare. Învăţarea capătă sens pentru copil, care îsi doreşte să descopere cât mai multe din tainele acestei lumi.

Tipuri de temperament

Noţiunea de temperament vine din cuvântul,, temperamentum” =a modera.  Potrivit explicaţiilor oferite de Noul Dicţionar universal al limbii române, temperamet înseamnă « particularitate a personalităţii privind latura dinamică-energetică a activităţii psihice şi a comportamentului, şi care se exprimă în tonusul şi viteza reacţiilor motorii şi senzoriale, a proceselor cognitive şi afectiv- voluntare ».

Hipocrate, părintele medicinii, a identificat  patru tipuri de temperament, corespunzătoare celor patru de lichide umorale aflate în corpul fiecărei persoane: sângele, bila galbenă, bila neagă şi limfa:

  • Sangvinic = aer – sânge – căldura → optimist, încrezător
  • Coleric = foc– bila galbenă →iritabil, hotărât;
  • Melancolic= pământ→bila neagră – uscat, trist, deprimat;
  • Flegmatic = apa →limfa – umed, apatic

Caracteristicile fiecărui temperament  (după Gerard Caron, psiholog de origine canadiană)

  1. Copilul sangvinic

Comunicare:

  • Are o mare sete de comunicare;
  • Caută activităţi şi personalităţi variate;
  • Comunică în mod spontan şi destul de convingător;
  • Este interesat de răspunsuri rapide, fără a le susţine într-o manieră progresivă şi secventială;
  • Este un tip vizual şi verbal;
  • Înţelege intenţiile oamenilor după limbajul trupului;
  • Predominat este limbajul oral;
  • Multiplică încercările de contact, găsind pretexte;
  • Nu ia lucrurile în serios, devenind derutant pentru interlocutorii săi;
  • Vorbeşte despre tot ceea ce vede.

Atentie:

  • Dificultati in a se concentra asupra unui singur subiect/obiect;
  • Foarte usor de distras;
  • Intampina dificultati in memorarea informatiei transmise oral;
  • Sufera daca trebuie sa stea “asezat” pentru a efectua sarcina data;
  • Superficial, nu termina in intregime o sarcina; schimba in continuu subiectul conversatiei;
  • Uita repede activitatea curenta.

Gandire / Logica/ Imaginatie:

  • Debordeaza de agitatie;
  • Este exteriorizat ;
  • Gandirea sa se deplaseaza in functie de ceea ce se intampla, este “un du-te vino continuu”;
  • Logica trebuie sutinuta de actiunea concreta si variata;
  • Presupune dinainte raspunsul fara a verifica totul;
  • Scrisul inseamna abstractizare.

Afectivitate:

  • Are nevoie de atentie manifestata in privinta vietii lui/ei personale;
  • Avid dupa atasamentul afectiv;
  • Cauta in exterior raspunsuri la asteptarile sale de dragoste;
  • Simte tot ceea ce se intampla aparent sau nu;
  • Spirit deschis si iritabil;
  • Usor de manipulat – se ataseaza rapid;
  • Vrea sa-si faca prieteni.

Comportament/ Atitudine:

  • Este o fiinta optima, vesela;
  • Face mai multe gesturi ca sa se amuze;
  • Irealist in ceea ce priveste maniera sa optimista de a percepe relatiile umane;
  • Motivat de vizualizarea sarcinii – are nevoie “sa vada” produsul finit;
  • Nu-si fixeaza un scop clar, nu stie cu adevarat ce doreste, deoarece vrea totul;
  • Predomina inteligenta spatiala, inteligenta kinestezica (abilitatea de miscare)/ inteligenta interpersonala;
  • Spirit deschis/naiv, tinde sa creada tot ce i se spune;
  • Urmeaza “valul”.

Indrumarea sangvinicului, potrivit particularitatilor sale.

Sangvinicul are nevoie de satisfacerea a cinci conditii de invatare : nevoia de atentie, de un cadru prestabilit, de interiorizare, de mentinerea interesului de-a lungul intregii activitati, si de anuntarea dinainte a planului de lucru. Prima nevoiea sangvinicul este nevoia de atentie. El vrea sa simta ca educatorea/parintele ii sunt prieteni, ca este iubit. Are nevoie de o relatie calduroasa si afectiva cu adultul. De aceea este foarte sensibil si foarte atent lamimica si la tonul vocii interlocutorului. Micile saluturi sunt bine venite, deoarece indica afectivitatea. Ii cauta in mod constant zambetul.Gesturile bruste ale copilului sunt o expresie a nerabdarii.

In al doilea rand, sangvinicul are nevoie de un cadru, de niste limite prestabilite in interiorul carora sa se poata misca. El vrea sa vada exemplul din partea celui care conduce. De aceea regulile trebuie aplicate in primul rand de cel care le impune. Invata indeosebi prin imitatie, iar respectarea de catre toti a regulilor stabilite ii confera siguranta personala. Daca se intampla sa fie cel care greseste inseamna ca a vazut pe cineva incalcand regula. Daca nu, raporteaza greseala vazuta, va lua initiativa de a interveni direct pe langa cel ce greseste.

O a treia nevoie a copilului de tip sangvinic o reprezinta nevoia de a invata sa se interiorizeze. Fiind inclinat spre exterior, el raspunde forte usor stimulilor vizuali. Adultul are datoria de a-l indruma in  mod convenabil si educativ, pentru a-l ajuta sa gaseasca singur raspunsurile la intrebari.

O alta nevoie a sangvinicul ar fi mentinerea interesului viu. Captarea atentiei la copilul sangvinic este usor de realizat. In schimb, el are mari dificultati in mentinerea acesteia in mod activ, pe intreaga durata a activitatii. In vederea mentinerii interesului viu este necesar ca sangvinicul sa inteleaga scopul obiectivului propus, daca va lucra sau nu in echipa, daca va face apel la  imaginatie, daca va avea  sansa de a manipula obiecte.

A cincea si ultima nevoie a copilul de tip sangvinic este necesitatea de a i se prezenta ideea globala inainte de desfasurarea activitatii. Daca va crede ca va reusi, utilizandu-si una sau mai multe dintre competentele sale, el se va mobiliza cu toata energia de care debordeaza. Nu ne putem  adresa cortexului cerebral (ratiune) fara sa tinem cont de sistemul limbic (emotii).

             2.Copilul coleric

Comunicare:

  • Adora sa comande;
  • Demontreaza tenacitate;
  • Isi alege bine cuvintele;
  • Poseda o abilitate remarcabila pentru exprimarea verbala;
  • Reuseste sa fie persuasiv, si convingator : stie sa-si comunice ideile.

Atentie /Concentrare:

  • Se arată capabil de concentrare pentru indeplinirea unei sarcini precise;

Gandire / Logica/ Imaginatie:

  • Are o structura rigidă in gândire;
  • Este un organizator innăscut;
  • Nu acceptă nuanţe/subtilităţi;
  • Nu lasă nimic la întâmplare;
  • Preferă situaţiile clare si precise.

Afectivitate:

  • Are un scop personal: este individualist;
  • Este egocentric;
  • Este in stare sa ramana singur, daca nu are nevoie de cineva pentru a-si atinge scopul.

Comportament/ Atitudine:

  • Are foc in vene si energie musculara, dar este indaratnic;
  • Are spirit practic;
  • Aspira sa fie SEF : devine secretos cu anumite strategii, tehnici, modalitati de lucru, dorind sa domine;
  • Cand are senzatia ca stie destule despre subiectul respective, va pune brusc capat invataturii;
  • Crede in autoritate si se identifica cu aceasta, deoarece simte ca este o autoritate in devenire, dorind sa urmeze un model simplu si bine definit;
  • Este hotarat, demarand activitati precise.
  • Este idealist;
  • Este mândru si are încredere în abilităţile sale;
  • Fixează obiective de atins;
  • Ii lipseşte flexibilitatea, provocând conflicte;
  • Munceşte mult si devine exigent faţă de coechipierii săi;
  • Poate deveni rebel, contestând autoritatea: işi pierde controlul devenind neglijent, nerabdator, repezit, fara mila, chiar crud;
  • Poseda un fond foarte combativ;
  • Puncte forte: hotararea de a-si atinge scopul pe care si le-a fixat; dinamismul de care da dovada;
  • Se simte frustrat cand observa o schimbare, o abatere, o exceptie.

Îndrumarea nevoilor copilului coleric:

Nevoile de învățare ale copilului de tip coleric sunt : precizarea sarcinii, autoritatea, recunoaşterea ca sef, respectarea partenerilor, conştientizarea acţiunilor sale.

O primă nevoie a copilului coleric ar finevoia de acţiuni precise. Colericul are o sete nepotolită de acţiune şi prin urmare, va pretinde atât acasă cât şi la scoala activităţi în cantitate suficientă care să-l puna în mişcare. Are nevoie de sarcini precise şi diverse, deoarece consideră monotonia plictisitoare. Are nevoie să simtă, să aibă impresia că invaţă din nou şi va avea nevoie de provocări realiste şi realizabile in funcţie de capacităţile personale.

În al doilea rând, colericul  are nevoie de un model de autoritate. Copilul coleric apreciază cel mai mult cadrul didactic care ştie  ce, când şi cum are de făcut şi de aceea caută să copieze, în cele mai mici detalii, toate modelele de autoritate cu care intra în contact. Detestă răgazul interminabil şi nehotărârea acestuia. Este nerăbdător să i se dea o sarcină pe care s-o realizeze în cel mai scurt timp posibil, intrând într-o competiţie tacită sau rostită cu colegii. Devine perturbatorul clasei dacă  nu are ceva de făcut, contestând autoritatea-care-nu-ştie-să-organizeze-timpul-de-învăţare

Copilul coleric este sigur pe el şi îşi îndreaptă atenţia asupra sarcinii ce trebuie îndeplinită cât mai rapid cu putinţă, spre deosebire de sangvinic care pune accent pe relaţiile umane, vorbind cu ceilalţi pentru a realiza sarcina dată.

Pentru a putea să înflorească, un copil coleric are nevoie de un model de autoritate democratic, de o îndrumare de fier într-o mănuşă de catifea. Va avea nevoie de timp şi spaţiu pentru discuţii calme, pentru a-şi exprima nevoile în faţa unui adult capabil să asculte atent motivaţiile sale profunde. În faţa unui adult prea autoritar copilul coleric se va răzvrăti, şi, ajuns adult îi va face plăcere să contrazică, să ridiculizeze, să critice, să dispretuiască sau să se răzvratească în faţa autorităţilor.

În al treilea rând, colericul doreste să fie recunoscut drept şeful grupului. Acesta simte nevoia să se simta expert într-un anumit domeniu, pentru ca apoi să poată brava în faţa celorlati care nu sunt tot atât de bine pregătiţi precum este el.

O a patra nevoiea copilului de tip coleric ar fi nevoia de a invăţa să-şi respecte partenerii. În mediul şcolar, un copil cu temperament predominant coleric este expert în relaţii interpersonale. Considera că ştie mai bine decat toti ceilalti si nu tine cont de părerea sau ideilor lor, auzind ce se spune într-o întrunire, fără să asculte ceea ce se spune.

Este important să înveţe să se facă iubit de ceilalţi dacă vrea să-i atragă  în echipa sa, şi pentru aceasta va fi nevoit să înveţe să ţină cont de părerile celorlalţi şi de competenţele lor, să utilizeze punctele tari ale partenerilor de care are nevoie pentru îndeplinirea sarcinii.

Ultima, dar nu cea din urma nevoie a copilului coleric, este nevoia de a invăţa să simtă asteptările celorlalti. Colericul are nevoie să-şi încetinească ritmul alert al activităţii sale pentru a conştientiza ceea ce se intâmplă cu el insuşi. În acest fel va avea timp şi disponibilitate emoţională să înveţe ca fiecare eşec oferă învăţături importante şi indispensabile dacă vrea să reuşeascaă. Cu îndrumarea potrivită, copilul va invăţa să devină conştient de emoţia resimţită în caz de eşec şi de importanţa de a nu o nega.

El va resimţi o paletă intreagă de sentimente :

  •      de ruşine –că nu a fost la înălţime,
  •      de vinovăţie – că nu a facut tot ce ar fi trebuit sa fie făcut, sau ar fi putut face, dar din varii motive nu a reuşit în momentul rezolvarii sarcinii,
  •      de mânie –pentru ca nu a fost atent la toate detaliile necesare înfăptuirii obiectivului propus,
  •      sau de tristeţe– pentru că nu va fi recompensat în ciuda efortului depus.

         

                                3.Copilul melancolic

Comunicare:

  • Comunicarea se stabileste cu intarziere, atunci cand nu este pregatit emotional;
  • Critica, pentru ca a fost criticat;
  • Face conexiuni, asociind remarci negative altor critici anterioare;
  • Incepe foarte de tanar sa tina un jurnal intim;
  • Inventeaza mii de scenarii pentru a-si pune la adapost micile secrete;
  • Iubeste confidentele si atmosfera misterioasa;
  • Pentru a evita sa fie in central atentiei, isi chestioneaza sistematic adversarul;
  • Poate sabota lectia in curs, criticand fiecare greseala a profesorului, zeflemisindu-l sau batandu-si joc de munca colegilor sai :« I am ok/ you are not ok. »

 

Atentie /Concentrare:

  • Se poate concentra pentru o perioada lunga de timp, indeplinind minutios si constiincios sarcina incredintata.

Gandire / Logica/ Imaginatie:

  • Are faţă marcată de gravitate;
  • Deţine o memorie excelentă;
  • Este creativ şi imaginativ;
  • Investeşte mult timp în propria pregătire, reţinând toate informaţiile obţinute;
  • Orice amănunt este important pentru el;
  • Reflectează la activitatea pe care urmează să o desfăşoare;
  • Se gândeşte la viata într-un mod foarte serios;
  • Siguranţa pe care a dobândit-o in timp îl determină să aiba o gândire rigidă;
  • Trecutul este suveran.

Afectivitate:

  • Adora sa avem incredere în el;
  • Crede că este singurul care are probleme;
  • Cu cât acumulează mai multe frustrări, cu atât i se amplifica emotiile;
  • Este incapabil sa-si exprime starile sufletesti : se inchide, crezand ca nu are nicio sansa sa fie ascultat.
  • I se face milă de soarta sa;
  • Întâmpina dificultăţi în a găsi pe cineva care să corespunda exact asteptărilor sale;
  • Investeşte mult timp pentru a-şi alege prietenii;
  • Niciodată nu admite o greşeala din punct de vedere afectiv.

Comportament/ Atitudine

  • Are tendinţe perfectioniste;
  • Asteapta sa fie felicitat, desi se simte jenat cand aceasta se intampla;
  • Crede ca datorita muncii sale zilnice intense obtine cunostinte noi si devine mai bun;
  • Datorita alegerilor sale bine gandite, este in stare sa se responsabilizeze;
  • Este capabil de extremism;
  • Este capabil sa faca fata situatiilor dificile, le intelege, le accepta;
  • Este cel mai fidel dintre toate temperamentele;
  • Este foarte curios si iscoditor, dorind sa afle cat mai multe amanunte;
  • Evita conflictele, dar la face fata plangand;
  • In fata amenintarii se inchide si mai mult;
  • Nu cauta sa fie remarcat decat atunci cand i se subliniaza devotamentul extrem;
  • Se dovedeste capabil sa se sacrifice pentru o cauza daca i s-a remarcat devotamentul;
  • Se identifica total cu productiile sale;
  • Se inchide spiritual in fata noului;
  • Se indoieste de tot ceea ce nu are puncte comune cu informatiile exprimate anterior.

Copilul isi gaseste echilibrul in aprecierea pe care o primeste. De aceea, o buna comunicare cu acesta ii va oferi o dezvoltare armonioasa.

                                    4.Copilul flegmatic

Comunicare:

  • Campion al disimularii;
  • Detesta sa se tipe la el sau sa se simta impins de la spate;
  • Este capabil sa perceapa emotia fiecarei persoane cu care discuta;
  • Este foarte ironic si secretos;
  • Este o fiinta taciturna;
  • Incearca sa evite conflictele, pe care de altfel le si detesta;
  • Stie sa asculte persoanele pe rand.

Atentie /Concentrare:

  • Exceleaza in a-i observa pe ceilalti;
  • Observa totul fara sa spuna nimic;
  • Se cufunda deseori in visarea cu ochii deschisi, visare care poate deveni nociva pentru intelect.

Gandire / Logica/ Imaginatie:

  • Alege strategiile care-i vor permite sa-si atinga scopul fara sa-si piarda suflul;
  • Constata erorile;
  • Retragerea strategic in linistea gandurilor sale ii permite sa aiba o imagine de ansamblu a ceea ce se intampla in exterior;
  • Spiritul sau de sinteza reprezinta marea sa calitate;
  • Tot ce percepe in exterior aduce in interior, pentru a-l intelege in modul sau propriu.

Afectivitate:

  • Capabil sa pastreze distanta sociala;
  • Deoarece nu isi exprima liber trairile, preferand sa le ignore, ajungand sa traiasca plin de resentimente;
  • Devine dependent de parinti fara sa o spuna;
  • Doreste sa ne ocupam de el, dar nu manifesta acest lucru;
  • Este sensibil si sufera, dar nu lasa sa transpara nici o emotie pe chipul sau;
  • Incearca sa-si camufleze emotiile, refugiindu-se in lumea lor;
  • Sufera cand observa ca suntem insensibili la suferinta sa;
  • Sufera cand realizeaza ca nu-l remarcam.

Comportament/ Atitudine:

  • Da dovada de lasitate evitand sa ajunga la conflict, accentuandu-si tendinta catre iresponsabilitate;
  • Depune cat mai putin efort cu putinta, calculandu-si in avans eforturile pentru a nu-si irosi energia;
  • Detesta schimbarea si i se va impotrivi, pentru ca risca sa-l destabilizeze, indepartandu-l de metodele sale obisnuite ori structurile rigide de gandire/comportament pe care le-a adoptat;
  • Detine capacitatea de a invata pasiv, privind cu atentie cum actioneaza oamanii, stiind ce sa faca si cum;
  • Detine un caracter conciliant;
  • Este calm in fata unei situatii limita, incercand sa nege problema si sa se sustraga si mai mult;
  • Este campion in pastrarea distantei;
  • In ciuda faptului ca lucreaza bine reuseste prin a nu face prea multe;
  • Nu face toate eforturile pentru a-si satisface nevoile personale ;
  • Se confrunta cu dificultati cand trebuie sa decida pentru el insusi;
  • Se ofera rareori sa faca un serviciu;
  • Se poate inchide intr-un spatiu ermetic avand ca refugiu jocurile solitare;
  • Se simte bine in lumea sa, pe care nu doreste sa o schimbe.

Indrumarea nevoilor copilului flegmatic

Cand vorbim de tipul flegmatic, trebuie sa avem in vedere nevoile lui de invatare, cum ar fi : de a fi acceptat asa cum este, de a i se propune o motivatie puternica pentru concentrarea aupra activitatii, o provocare realista, si, de asemenea, de a participa activ emotional la lectie.

In primul rand, copilul flegmatic  simte nevoia de a fi acceptat asa cum este.Flegmaticul are nevoie sa invete sa se manifeste in contexte diferite, pentru a reusi sa iasa din carapacea de siguranta cu care se inconjoara.

In al doilea rand, pentru satisfacerea nevoii unei motivatii puternice, cadrul didactic are misiunea de a porni de la interesul personal al copilului. Copilul flegmatic isi menajeaza eforturile, nefiind dispus sa iroseasca energie pentru lucrurile care nu-i sunt utile. In demersul sau, adultul se poate oferi pe sine drept exemplu sau poate aduce exemple din viata personala, dezvaluind din experienta sa .

O a treia conditie de invatare a flegmaticului estesatisfacereanevoii de provocari realiste. Deoarece vede orice lucru ca pe un munte pe caretrebuie sa-l escaladeze, se va plange, chiar dinainte sa inceapa, ca dureaza prea mult. Are nevoie de un efort sustinut atat energetic, intelectual cat si din punctul de vedere al timpului petrecut in realizarea sarcinii.

De aceea, sarcina trebuie sa fie impartita in unitati mici si interesante, fiind realizata inr-o perioada scurta de timp, atunci copilul vede rezultatul concret, rapid, de la care asteapta o recompensa.  Prin utilizarea jocului se realizeaza o relaxare a tensiunii din organism si a mintii si ajunge sa se implice cu placere. Fiecare etapa a demesrului pedagogic trebuie felicitata. Desi este inzestrat cu o natura pasiva este insetat de stimulente pozitive neconstrangatoare.

Pentru cea de-a patra conditie in procesul de invatare, nevoia de participare activa,copilul flegmatic isi doreste sa afle cat mai multe despre ceea ce il inconjoara, iar potentialul sau de fin observator ii este cel mai bun aliat. Desi vrea sa fie informat, nu depune vreun efort pentru a gasi si prelua informatia, ci o asteapta de la altii.    Pentru a-l face sa isi doresca sa afle singur cat mai multe, cadrul didactic at trebui sa propuna activitatea intr-o maniera atractiva, ca si cum i s-ar spune o poveste vie.

Flegmaticul simte nevoiasa vada, sa atinga, sa manipulezein fiecare moment al invatarii. In acest mod îşi va îmbunătăţi percepţia, capacitatea de a înţelege, cât şi abilitatea de a învăţa.

El inţelege notiunile, daca se porneste de la sensibil la abstract. Are nevoie sa simta mai intai notiunea ca fiind adevarata. Daca nu o crede, nu o va prinde din punct de vedere emotional, iar acea informatie nu va face parte din bagajul sau de cunostinte, riscand sainvate pe de rost, fara a înţelege.  Steiner, psiholog si fondator al scolii Waldorf, preciza că în învăţarea alfabetului, fiecare literă trebuie experimentată ca un organism viu care devine treptat un simbol. Fiecare literă  are nevoie de un anumit timlde integrare. Pentru ca o realite să devină vie in ochii copilului, acesta trebuie să o fi experimentat in cele trei dimensiuni : inălţime, lăţime, lungime.

Pentru a avea un copil creativ şi vioi este necesar să-i permitem să manipuleze tot ce vrem să înveţe.

Respectarea regulilor in functie de temperament

Sangviniculare cea mai mare dorinta de a se conforma regulilor stabilite. Are nevoie impetuoasa de un cadru care sa ii asigure siguranta personala.

Colericul este un dominator prin natura. El tinde sa nu respecte regulile de grup, in schimb doreste sa-si impuna propriile reguli altora.

Flegmaticuleste cel mai putin expresiv dintre toate temperamentele. Se preface ca urmeazaregulile impuse, dar in sinea sa nu este de acord cu ideea de a i se impune ceva.

Melancolicul este framantat de intrebari si va dori sa stie care este utilitatea acestora. Sufera launtric daca nu afla de ce ii sunt impuse.Confruntarea copilului in cazul in care acesta nu a urmat regula impusa duce la catastrofă, iar constrangerea este deplasata. Este ridicol sa discute cu el/ea.

In cazul unei crize :

Sangvinicul se manifestă pentru o perioada scurtă, atâta timp cât menţinem o relatie buna cu el. Are mare nevoie sa se exteriorizeze, sa-si expuna frustrarea, sa se debaraseze de ea pentru a putea continua activitatea. Starea lui naturala vesela nu-i permite sa stea o vreme indelungata suparat. Dacă relaţia cu adultul nu este una bazată pe prietenie şi caldură, cadrul didactic fiind un simplu transmitator de informatii care nu se preocupa de aspectul socio-afectiv al copilului, acesta poate repeta crizele de personalitate pana cand obtine ce primeste, sau pana i se asigura din nou cadrul in care se simte confortabil.

Melancolicul are tendinta de a se manifesta pe o perioada mai lunga de timp, deoarece ii place sa-si planga de mila, sa se considere o victima a sistemului, si va face tot posibilul ca cei ce au in sarcina asigurarea sigurantei sale sa se simta vinovati.

Colericul se manifestă cel mai zgomotos dintre toate temperamentele, incercând să impresioneze.

Flegmaticul nu se manifestă prin crize de furie, preferand să se inchidă în sine şi să opună rezistentă tacită, decât să o exteriorizeze.

Îndrumarea adecvată la clasa a copilului în funcţie de temperament

 Într-o clasă de copii  există diferite temperamente carora cadrul didactic are placerea si in acelasi timp provocarea de a se adresa. Provocare, deoarece acesta se vede nevoit să ţină cont de particularitatile fiecarui temperament si sa  aplice metodele specifice fiecăruia în parte, în interesul unei comunicări optime cu cei cărora se adresează (copii, părinţi sau cadre didactice), dar, în acelaşi timp, este nevoit să se adreseze grupului ca unui  tot unitar.

În acest sens este obligatorie stabilirea unei relaţii sănătoase, bazate pe dialog pedagogic, pe schimb de informaţii şi experienţe, valorificând experienţa personală a fiecărui copil.Cadrul didactic are obligaţia să pornească în activitatea pedagogica pornind de la interesul personal al copilului, descoperind centrul său de interes prin dialog continuu, suscitându-i interesul pentru a-l face să înveţe. Prin răbdare, întelegere, amabilitate, cadrul didactic patrunde in lumea emotionala a copilului, stabilind o legatura optima pentru fiecare dintre participantii la dialog.

Sangvinicul realizeaza sarcinile date ca sa faca placere si vine adesea pentru explicatii. Doreste sa auda ca-l iubiti pe el si munca realizata de el. Va face orice pentru a atrage atentia asupra sa si a castiga prietenia altora. Pentru aceasta vorbeste mult, atinge mult, se va agita ca o piruetă, oferindu-şi ajutorul pentru orice şi nu va reuşi să termine ce a început. Este un egocentric afectiv. Sangvinicul are nevoie de o comunicare atentă, prin intermediul căreia să i să transmită că este inconjurat de atenţia şi dragostea adultului şi că nu trebuie să se facă iubit de toata lumea în acelaşi timp. Are nevoie de îndrumare, pentru a învăţa să reflecteze în mod regulat la acţiunile sale.

 Colericul are nevoie să creadă că poate realiza sarcina dată într-o manieră autonoma. Adoră să fie felicitat pentru rapiditatea executarii sarcinii. Pentru a-şi atinge scopul vrea capartenerii de joacă/lucru sa-i  adopte punctul de vedere. Pentru asta va face tot ce-i stă în putere ca să-şi impună ideile, tehnica de muncă, jocul. Este orgolios, se crede mai bun decât toţi ceilalţi şi este satisfăcut doar când se actionează după modelul său. Este un egocentric activ, folosindu-se de ceilalţi pentru a-şi atinge idealul personal.Colericul are nevoie să conştientizeze că fiecare persoana are nevoie sa se simta utila si valoroasa prin contributia personala, si sa ofere mai multa atentie partenerilor care il incetinesc, dar il si avantajeaza in acelasi timp.

Melancolicul va dori să realizeze o compoziţie originală, chiar daca nu este cazul. Doreste sa-i scoateti in evidenta spiritul inovator. Utilizează tot ceea ce vede, aude, simte, gusta, atinge pentru a se cunoaste pe sine insusi. Examinează lumea exterioară, dar in acelasi timp foloseste datele obiective si emotive pentru a oferi sens la ceea ce crede despre sine. Este cel mai introspectiv dintre temperamente. Este un egocentric al cunoaşterii de sine.Cu îndrumarea corectă va invaţa să iasă din lumea să şi să îşi îndrepte privirea către exterior şi să experimenteze tendinţa de a se simţi puternic.

Flegmaticul nu este atras de muncă, ba chiar reflectă o tendinţă marcantă spre lenevire şi fugă solitară în vise productive, complăcându-se în inactivitate.

Doreste sa îi fie  suscitata motivatia pentru ca el sa execute sarcina data. Spre deosebire de ceilalti copii el are nevoie sa stie tema si timpul de care dispune pentru a o indeplini. Are nevoie de timp pentru a pre-dispune sau pre-lucra. Remarcile : «N-ai inceput?  Priveste-i pe ceilalti! Au inceput deja.» denota lipsa de acceptare. Flegmaticul, daca nu se simte apreciat, se va bloca si va intarzia si mai mult in realizarea sarcinii cerute, lucru care va fi perceput ca incapatanare si i se va reprosa  aceasta. Ca reactie a acestei atitudini nu va mai produce si va trai cu resentimente, va fierbe la foc mic, desi noi il credem impasibil. Deoarece mai mult ca probabil va fi acuzat de trandavie, el se va refugia si mai mult, incercand doar sa se protejeze. Cu cat educatorul va exercita o presiune asupra sa, insistand sa realizeze teme suplimentare pentru ca nu a facut ce i s-a cerut, va deveni mai rigid si mai introvertit, inchizandu-se in el pentru a se proteja. La extrema opusa, atunci cand se actioneaza in locul copilului nu facem decat sa contribuim la mentinerea sa intr-o stare de imaturitate si iresponsabilitate. Flegmaticul are nevoie sa-i asiguram un climat linistitor si adecvat. Stiind ca avem incredere in el, va deveni metodic, eficace, creator, dar nu grabit.Este un mediator innascut, un intermediar excelent, un fin observator, amabil, politicos, calm, deloc grabit.

                                                              In loc de concluzii…

In educatie totul consta in echilibru.

Cele patru tipuri de temperament exista in fiecare copil, dupa cum a demostrat Hipocrate. Temperamentul se contureaza incet, intre 3 si 7 ani in functie de diferiti factori, prezenti sau absenti in mediul copilului precum:

  • stimulari exterioare precum parintii si educatia pe care acestia o imprima asupra copilului, mediul de viata in care creste si se dezvolta copilul, grupurile sociale din care face parte, cartierul in care traieste;
  • incurajarea de a simti emotiile si a le exprima;
  • aprecierea acordata de catre adultii cu care intra in contact,
  • aprecierea gandirii personale, reflectiei si actiunii;
  • tipul de interactiune, pozitiva sau negativa, intre copiii si parintii lor;
  • incurajarea de a se afirma;
  • dependenta afectiva;
  • munca parintilor sau lipsa activitatii acestora menita sa produca un venit constant in familie (mutari frecvente).

Predispozitiile personale sunt prezente la copil inca de la nastere, dar difera de la copil la copil. Temperamentul se modeleaza si copilul invata sa se cunoasca pe sine in functie de circumstantele vietii si de educatia primita. Ca adult va actiona asupra temperamentului sau dominant, diminuandu-l sau intensificandu-l, constient sau nu. In momentul in care decide ca este in interesul sau sa-si diminueze impactul temeramentului propriu dominant, celelalte trei isi fac aparitia. Depinde de adult cum doreste sa gestioneze noua provocare a temperamentelor putin utilizate la potentialul lor maxim. Cu o indrumare adecvata va putea atinge o pozitie de echilibru intre cele patru temperamente, astfel incat sa-si poata folosi punctele forte ale unui tip de temperament pentru a se putea adapta la o situatie care cere o anumita forta.Pentru adultul echilibrat, fiecare esec este o oportunitate de invatare, de revizuire a calitatilor si defectelor caracteristice fiecarui temperament in parte, sau chiar descoperirea temperamentului care pare absent/neglijat si utilizarea sa.

Bibliografie:

  • Îndrumarea copilului la şcoală şi acasă, în functie de temperamentul său de Gerard Caron, editura Lucman, 2001.
  • Copilul hiperactiv şi încăpăţânat de Dopfner Schurmann Lehmukuhl, Editura ASCR (Asociaţia de  Ştiinţe Cognitive din România), 2004

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.