Grădinița SPRIJIN sau INAMIC al părinților?

,,Educația este știința de a asculta aproape orice fel de spuse fără a-ți pierde stăpânirea sau încrederea în tine însuți”

Winston Churchill

Pornind de la premisa că toate ființele umane împărtășesc același set de nevoi și că în fiecare moment noi încercăm să ne împlinim aceste nevoile în mod diferit, am constatat că sentimentele noastre depind de împlinirea sau neîmplinirea nevoilor noastre. Pentru a împlini nevoile copiilor noștri este cu atât mai greu dacă până în momentul apariției lor în viața noastră nu am reușit să fim în echilibru cu noi înșine. Cu siguranță nimeni nu este perfect și omul cât trăiește învață, însă nouă părinților, ar trebui să ni se reamintească permanent anumite principii cheie care ne ajută să înțelegem mai bine nevoile propriilor copii și să dezvoltăm o relație excelentă cu ei.

Pentru a fi posibil trebuie să ne ajutăm copiii să învețe să comunice idei, impresii, păreri, observații comunicând permanent cu ei. În momentul comunicării, ne implicăm emoţional, manifestându-ne trăirile şi sentimentele pe care le gestionăm prin prisma abilităţilor socio-afective pe care le deţinem. Aceste semnale conturează relaţia cu propriul copil, relaţie care poate să fie: pozitivă, negativă sau neutră. Obținem astfel un ,,plan de comunicare” , cunoscut sub denumirea de planul relaţiei. (după Vera F. Birkenbihl, psiholog si jurnalist german). Din nefericire noi, părinții uităm să comunicăm eficient cu proprii copii, căutând tot felul de scuze pentru reacțiile nepotrivite ale micuților : bunicii, educatoarele, vecinii, copiii din parc. Fără să ne dăm seama că ar trebui să fim foarte atenți la emoțiile noastre pentru a putea gestiona emoțiile copiii noștri, ne pierdem controlul țipând, ignorând ce au să ne spună. Mulți dintre noi trebuie încă să învățăm că răbdarea și blândețea sunt elemente cheie în relația cu copilul. Pe lângă aceste două elemente copiii au nevoie de foarte multă iubire, protecție permanentă, sprijin în orice. Zilnic aud în rândul cunoștințelor mele :,,Ne dorim schimbare!” . ,,Ne dorim o educație de calitate!”, ,,Grădinița nu face nimic pentru copilul meu !” Uităm însă că shimbarea începe cu noi, părinții. Noi trebuie să scăpăm de ”amprenta trecutului”, de etichetări și de situațiile neplăcute ce ne-au ,,marcat” copilăria. Din păcate, inconștient, continuăm să facem ceea ce făceau părinții noștri cu noi : comparăm permanent copilul, uităm că grădinița pe care am ales-o cu bună știință reprezintă un sprijin pentru noi, nu un inamic cu care suntem pe punctul de a porni ,,războiul” ori de câte ori ceea ce ne comunică nu este tocmai pe placul nostru, și pe care abia așteptăm să dăm vina în cazul în care progresul copilului nu coincide cu așteptările noatre, ale părinților. Ar trebui însă să luăm în considerare faptul că grădinița nu este doar un loc în care părinții își pot lăsa timp de câteva ore, cât ei muncesc sau o instituție în care cel mic se joacă, doarme, mănâncă și atât. Nu este un mediu agresiv și nociv, în care copilul mai mult se îmbolnăvește, se ,,războiește” cu ceilalți, capătă gesturi, comportamente și cuvinte ce nu le aveau în ,,vocabular” până în momentul venirii la grădiniță. Din punctul meu , grădinița în care am ales să îmi duc copilul, grădinița mult dorită de mine, încearcă să facă tot ceea ce poate pentru a-i fi bine copilului meu. Această instituție nu crează viruși, dimpotrivă, prin igienizare permanentă și filtrul de dimineață încarcă să îi țină cât mai departe de copilul meu. Din nefericire tot noi, părinții suntem cei care ,,forțăm” intrarea copiilor în grădiniță (,,Dar ce 38 este febră?”am auzit întrebând o mămică). Copilul meu se poate ,, războii” și la grădiniță nu doar acasă, se poate trânti pe jos și la grădiniță. Grădinița NU dresează copiii sau poate opri la comandă copilul din supărare. Copilul meu este unic. Emoțiile lui sunt unice. Grădinița îl ajută să învețe să raspunda pentru realizarea acestor lucruri, ci și noi, PĂRINȚII. De aceea vă încurajez dragi părinții să facem ,,front comun ” cu grădinița, să fim deschiși sugestiilor persoanelor specializate în educația copiilor, și să dezvoltăm o relație de permanentă colaborare cu cei în ,,mâinile” căreia am ALES să ne lasăm micuții.

O astfel de relație este baza dezvoltării empatiei la copii, a stimei de sine, relațiilor bune cu adulții si copiii, a abilitații de gestionare a emoțiilor, a bunătății și blândeții. Realizarea unei comunicării eficiente între grădiniță şi noi, părinţii este extrem de necesară din punctul meu de vedere. Consider că grădinița NU ar trebui văzută ca un inamic al nostru, ea este sprijinul nostru, al părinților, căci ori de câte ori suntem în impas sau nu știm cum să gestionăm o ,,criză” a copilului , cerând ajutor îl primim cu siguranță. În calitate de părinţi ar trebuie să fim parteneri în pregătirea cu succes a copilului nostru pentru şcoală. O comunicare bună între părinţi şi grădiniță pune bazele unui suport viabil pentru întărirea activităţilor desfăşurate în cadrul grădiniței. De aceea consider că este necesar ca noi părinţii să înțelegem cum anume este ajutat copilul nostru să progreseze potrivit stadiilor de dezvoltare în grădiniță, și ce putem continua acasă pentru a ,, ușura munca” grădiniței. Totodată este extrem de important ca grădinița să aibă o mai bună cunoaştere a istoricului copilului meu şi a experienţelor lui trecute. Acele experiențe pot fi unele plăcute sau neplăcute pentru copil.

O comunicare eficientă între grădiniță şi noi, părinții nu se întâmplă pur și simplu. De aceea este necesar ca ambele părţi să se asigure că este o relaţie bazată pe respect reciproc, încredere, comunicare deschisă, înţelegere. O comunicare eficientă necesită: ascultare activă, asertivitate, empatie, cât și oferirea eficientă a feed-back-ului de partea ambelor părți. În cazul în care comunicarea nu este una eficientă apare nemulțumirea, expresia tragică a unor nevoi neîmplinite. Fiecare dintre noi dispune de resurse interioare remarcabile dacă ni se oferă empatie pentru a intra în contact cu ele. Stă în natura umană să dăruiască şi să primească empatic, să se afle în slujba vieţii, să contribuie la bunăstarea proprie şi a celorlalţi. Toate nevoile pot fi împlinite în mod paşnic, constructiv, nu distructiv.

 

Maria N.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.