De la întoarcerea timpului liber printre noi, până la redescoperirea relațiilor foarte apropiate, voi părinții, treceți prin multe încercări în această perioadă. Probabil că traficul infernal sau gălăgia locurilor de joacă au devenit în aceste zile niște amintiri. Prezentul ne aduce față în față cu o realitate aproape dispărută: relația părinte copil full-time. Energia lor, aproape indiferent de vârstă sau trăsăturile temperamentale, apare azi ca o provocare.

Ce facem cu ea? Putem să ne jucăm!

Cum o drămuim? Putem să nu o-ngrădim!

Cum o consumăm? În primul rând cu responsabilitate.

Știu că de cele mai multe ori sunt așteptate soluții practice exact așa cum așteptăm instrucțiunile de montare a unui obiect de mobilier. Pentru că fiecare relație e unică, fiecare părinte va căuta soluția în felul său. În felul meu, vă voi recomanda un principiu pe care îl aplic la clasă în aproape toate situațiile (exceptând momentul în care un copil mă trage de barbă, unul se suie în spatele meu, doi mă trag de mâini și un altul îmi cere să îi spun o poveste sau să îi pun benzină la mașinuță!). Prezența. Momentul “acum”. Acum și aici.

Vă rog să vă amintiți orele de joacă din copilărie. Când organizați călătoriile pe lună, jucați alergatea sau sticluța cu otravă și nu exista nici ieri, nici mâine, nici YouTube sau smartphone. Singurul factor de distragere era de cele mai multe ori un vecin care te trimitea “la scara ta”! Percepția timpului e diferită la diferite vârste, așa că aveți puțină înțelegere la “hai să ne mai jucăm o dată asta că nu mi-a ajuns!” sau la “de ce”-urile nesfârșite. Resursa lor principală e tocmai acest prezent la care sunt atenți.

Maslow spunea despre copii că au aproape toate atributele unei persoane autorealizate. Spontaneitatea și creativitatea lor sunt prezente în mod natural iar de acest lucru sunt sigur că deja v-ați convins. Încurajați-vă înainte de toate pe voi în această nouă călătorie și observați încotro ajungeți. Oferiți toată atenția asupra momentului petrecut alaturi de aceste ființe “ciudate” care încă se obișnuiesc cu normele noastre, pe alocuri exagerate. Astăzi puteți începe printr-un simplu exercițiu. Uitați-vă în jur, alături de copil și fără să vă fure gândul la altceva, începeți să vă vedeți lumea prin ochii lui și observați detaliile. De la floarea din ghiveci până la papuci, toate au trecut printr-un proces. Discutați despre asta. Întrebați-vă reciproc despre cum au ajuns să existe toate acestea în viața noastră timp de câteva minute. Nu vă temeți de nu știu. Lăsați curiozitatea să vă ghideze. Acum.

P.S. – Eram în curtea școlii alături de copii și fiecare beneficia de câte o întrebare capcană din când în când. La un moment dat, am observat iarăși o “căsătorie ad-hoc” (des întâlnită pe la 5-6 ani…) și nu m-am putut abține să nu îi întreb ce înseamnă să te căsătorești. “Când te căsătorești te pupi pe mâini, te ții așa în brațe și vorbești frumos și după aia te duci prin lume și te dai mare!”.

Momentele alături de ei pot deveni amintirile noastre frumoase.

Andrei Dumitrescu, Consilier Scolar, Pick Me Academy.