Gânduri despre familie…

 

Departe de această izolare socială să nu ne izolăm de noi și de ceea ce suntem cu adevarat. E momentul prielnic să vedem în culori de primăvară ceea ce de ceva vreme uitasem, luați fiind de valul grijilor de zi cu zi.  Este o situație dificilă pentru întreaga lume, însa dacă și acum ne lăsăm prinși de îngrijorare ne vom trezi după ce vor trece toate acestea ca din niște zile în care n-am luptat deloc, în care în loc să creștem, am dărâmat mai mult și mai mult… Realitatea …..realitatea este ceea ce noi creăm. Iată acum, când petrecem tot timpul nostru cu familia, ar trebui să ne gândim mai serios la ce este de fapt familia și să recunoaștem că aceasta este fundamentul vieții și al împlinirii de orice natură.

Familia este nu doar mediul în care te naști și crești , ci este mai presus de orice locul în care te dezvolți și devii tu, este singurul loc în care relațiile interumane nu se corodează, iar dragostea nu se suprimă… sau cel puțin aceasta ar fi idealul definiției.

Copilul este persoana care trebuie pregătită pentru a face faţă lumii în care va trăi. El este sufletul uşor modelabil care necunoscând ,,tainele” vieţii se lasă în mâna părinţilor cu toată încrederea, văzându-i, cercetându-i şi imitându-i; pentru că în inocenţa lui, tot ceea ce vede la cei care i-au dat viaţă şi în mod firesc îl iubesc necondiţionat este lucru bun. 

Nevoia primordială a unui copil este aflarea dragostei, a comuniunii şi realizării unei legături cu părintele, care înseamnă recunoaştere şi respect reciproc. Acesta trebuie să se simtă iubit, respectat şi mai ales apreciat de părinţii lui pentru că doar aşa se va dezvolta în el stima faţă de propria-i persoană, cunoscând că tot ceea ce începe să croiască el devine deplin doar atunci când se articulează. 

Copilăria este perioada în care se dezvoltă personalitatea şi tiparele vieţii fiecărui om. În sufletul netulburat al copilului se înscrie fiece umbră a evenimentelor la care a luat parte şi toate îl vor alcătui asemeni unui mozaic, din fragmente şi din conştientizarea lor. Lumea pentru copil este o terra incognita care neprezentată cum trebuie de către cei care i-au dat viață, devine un adăpost al fricii și al incertitudinii. Așadar, familia trebuie să devină sâmburele din care vor răsădi valorile morale pentru că în cele din urmă, familia este totul.

 

Dumitru Raluca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.