„Copilul nu datorează părinților viața, ci creșterea.”

Nicolae Iorga

    Prima relație de tip social pe care copilul o stabilește imediat după venirea sa pe lume este cea cu părinții săi.

    De ce este atât de importantă această relație părinte – copil?

    Pentru că aceasta reprezintă o piatră de temelie și un model pentru viața lui socială, începând cu cea preșcolară, școlară și până la maturitate. De această relație depinde buna dezvoltare a copilului, ulterior a adultului în care se transformă.

    Între părinți și copii trebuie să existe o relație de cooperare, o coeziune perfectă care să contribuie la formarea personalității copilului, fără ca aceasta să fie îngrădită.

    Copiii au nevoie de dragoste, să li se spună și să li se arate că sunt iubiți indiferent de comportamentul lor și la bine și la rău.

    Dragostea implică și să-l ascultăm pe copil pentru a-i afla nevoile, dorințele, gândurile și sentimentele. Toate acestea vor duce la o bună comunicare între părinte și copil și ori de câte ori va avea o problemă sau o neliniște va avea încredere in părinți și va ști că are cu cine să discute.

    Copiii au nevoie și de limite, de existenta unui program și a unor reguli bine stabilite, respectate de ambele părți. Acestea dau copilului sentimentul de siguranță și îi învață pe mai târziu să fie ordonat și să se supună autorității (profesori, șefi).

    Disciplinarea trebuie făcută in mod pozitiv, cu un limbaj potrivit și cu un ton afectuos. Disciplinarea adecvată presupune afecțiune, consecvență, răbdare și fermitate.

    Respectul pe care părinții îl acordă copilului este un alt aspect important în relația părinte – copil. Oferindu-i respect, și copilul se va simți valorizat, tratat de la egal la egal cu ceilalți membrii ai familiei. Exemplul personal este cel mai bun și mai important decât o mie de cuvinte.

    Învățarea are loc prin încercări, reușite, greșeli, repetări, în toate acestea fiind nevoie de îndrumarea părinților, în funcție de abilitățile și individualitatea copilului.

    Dacă părinții au așteptări prea mari, dacă își compară copiii cu ai altora și se lasă conduși de perfecționism, nu numai că vor fi dezamăgiți, dar vor imprima și copilului neîncredere, teama de nereușită și dorința exagerată de performanță.

Pe parcursul evoluției sale, copilul are un sistem de judecăți, de scopuri și de motive diferite de cele ale părinților. Cunoscându-le și respectându-le se poate stabili o relație bazată pe dragoste și înțelegere care constituie cheia principală în educație.

    Mediul înconjurător îi transmite copilului lucruri pe care acesta le recepționează și le transformă în acte de comportament, în conformitate cu propriile nevoi, astfel este necesar ca părinții să știe să-l facă pe copil să nu privească acțiunea educativă ca pe o constrângere, ci ca pe o relație bazată pe afecțiune și respect. 

    Copilul are nevoie de un climat familial echilibrat, în care să se simtă în siguranță! Acest lucru este posibil dacă părinții sunt atenți la nevoile copilului, dau dovadă de înțelegere, sunt calmi și afectuoși, se ocupă de educația lui , interesându-se de evoluția lui la școală, participând la evenimentele din viața copilului.

    Adulții și copiii: două categorii diferite de vârstă, dar și de înțelepciune, deoarece fiecare dintre cei implicați in acest joc plăcut al exercitării autorității va avea de învățat câte ceva de la celălalt.

    Pe lângă toate acestea trebuie să reținem că în practică nu toate funcționează ca la carte. Relația părinte – copil este foarte complexă. Părintele învață împreună cu copilul, crește și se maturizează, greșește, se îndreaptă și trăiește. 

    Legătura părinte-copil trebuie să fie una pozitivă și echilibrată și să crească progresiv. Ea este menită să atragă fericire, liniște, siguranță și zâmbete. Dacă părinții își cresc copiii cu dragoste, căldură, grijă și multă răbdare atunci aceștia vor se vor forma ca viitori adulți responsabili, sănătoși și cu multă ambiție. Totuși, aceste legături dintre părinți și copii diferă în funcție de religie, rădăcini de familie sau principii.

 

Diana Savu