În această perioadă dificilă și deosebită am avut mai multe discuții cu privire la teaching online cu diferite persoane, aducând argumente contra și pro acestei metode de predare-învățare. Eu sunt printre acele persoane care susține teaching-ul online acolo unde se poate face. Voi încerca să-mi aduc câteva din argumente aici.

Într-unul dintre romanele mele preferate, Balzac și micuța croitoreasă chineză, de Dai Sijie, unul dintre personaje, face următoarea mărturisire:

<<Ne-a cuprins amărăciunea și dezamăgirea: orele de matematică fuseseră scoase, ca și cele de fizică și de chimie, „cunoștințele noastre de bază” urmând să se limiteze la domeniul industrial și agricol. Pe copertele manualelor vedeai câte un muncitor cu șapcă și brațe musculoase ca ale lui Stallone, care ridica un baros. […] Astfel de manuale și Cărticica Roșie a lui Mao au rămas singura noastră sursă de cunoștințe „intelectuale” mulți ani după aceea. Orice alte cărți erau interzise.>>

Personajele din poveste sunt niște copii, care odată cu instalarea regimului maoist școlirea intelectuală este transformată într-una muncitorească, copiii trebuiau să învețe să muncească, să-și folosească doar corpul, nu și mintea, nu să acumuleze informații, cu alte cuvinte, dreptul la educație nu prea mai exista. Din cele de mai sus se evidențiază faptul că nu erau tocmai încântați că li s-a scos matematica, fizica, chimia și beletristica din orarul școlar. De ce oare? Să nu uităm, una dintre trăsăturile ce definește un copil este curiozitatea, iar ei erau forțați să învețe lucruri de adulți, cum să muncească și să producă. Chiar dacă de multe ori sunt bucuroși că nu au școală, să nu vă lăsați înșelați, ei nu o să dorească să se joace fără oprire, singuri, ei chiar și în joacă o să înceapă să pună întrebări părinților în legătură cu subiectele care îi interesează, deoarece copiii sunt curioși și dornici să cunoască lucruri. Ori în contemporaneitatea noastră părinții nu sunt tot timpul disponibili să răspundă întrebărilor din motivul simplu că, deși stau acasă, majoritatea lucrează, sunt în regim home office. Și de aici pot să se nască stări de frustrare, de supărare, copilul se simte abandonat, de ce mama sau tata nu îmi răspunde, nu mă ajută, dacă tot este acasă, pe de altă parte părintele muncește mai greu pentru că este întrerupt de nevoile copilului. Iată primele două argumente aduse în favoarea teaching-ului online, înlesnirea procesului de muncă a părintelui și înveselirea celor mici.

Copiii, deși nu o spun direct, simt nevoia de educație școlară, simt nevoia de a li se alimenta și sătura curiozitatea, simt că au dreptul la educație. Iată alte argumente aduse în favoarea acestei forme de predare-învățare, într-o ordine aleatorie:

• Menținerea comunicării sociale
• Îmbunătățirea stării psihice a copiilor
• Organizarea profesionistă unor activități educaționale
• Oferirea unor răspunsuri profesioniste la întrebările copiilor
• Oportunitatea copiilor de a-și exprima părererile, ideile și sentimentele despre un anumit subiect, dezvoltându-le gândirea magică (numită imaginație), critică, observațională, socială și emoțională
• Dezvoltarea limbajului verbal, scris și al corpului
• Hrănirea și actualizarea permanente ale memoriei
• Armonia în familie și în sufletul copilului (care fără alți copii ar crede că este singur și devine trist)

Stoparea procesului educațional poate avea ca urmări stagnarea, sau în cazul mai rău, regresul copilului. Memoria dacă nu este activată și/sau alimentată la timpul potrivit s-ar putea să îngreuneze procesul de re-învățare a copilului. Nu trebuie însă nici să exagerăm, orele online nu trebuie să aibe aceeași dimensiune temporală cu cele offline, îi vor obosi pe copii, iar ecranul nu este cel mai bun prieten al sănătății umane, astfel ele vor trebui să fie adaptate la vârsta și nevoile fiecărui copil în parte. De asemenea, trebuie să se țină cont că sunt copii și au nevoie și de joacă. Nu este necesar să predăm toată materia expusă în planificarea anuală, este necesar să predăm calitativ, nu cantitativ.

Mărturisesc că este prima mea experiență de predare prin video conferințe, în mai puțin de o săptămână am învățat să folosesc diferite platforme online pentru a mă ajuta în predare, am reușit să mă adaptez situației pentru că am vrut acest lucru, suntem în secolul XXI, totul este posibil, cred cu tărie că educația poate continua prin platforme online, chiar și offline (lipsa de device-uri, internet nu înseamnă întreruperea învățării, există alternative de oferirea unor sarcini mai ușoare comunicate telefonic, spre exemplu), există soluții, aproape orice poate fi adaptat, este nevoie doar de voință, solidaritate și colaborare, mai puțin de lamentații. Fericirea copiilor a explodat pe fețele lor când au avut prima întâlnire online, au fost emoționați și foarte bucuroși că se revăd, încântați că își pot comunica părerile și ideile, veseli că au dansat statuile muzicale când credeau că nu o vor mai face, iar eu, profesorul, mi-am ținut lacrimile ascunse, lacrimi de bucurie că am contribuit la fericirea lor (la fel ca și ceilalți colegi), e o satisfacție atât de profundă. Susțin teaching-ul online, susțin fericirea copiilor!

Alina Țârcoman