Sunt unele cuvinte care au puterea de a atinge inimi, altele au puterea de a-ți aprinde în minte curiozități, lumini. Sunt cuvinte care nu ne spun nimic și cuvinte care ne spun totul. Sunt cuvinte care provoacă frustrare, și cuvinte care liniștesc suflete. Sunt cuvinte care într-o inspirație scurtă pot schimba lumea, și cuvinte care, prin cateva silabe, o pot distruge. Există și cuvintele de mijloc de care ne folosim pentru a ajunge la extremitățile de totul și nimic.

Cuvintele pun bazele limbajului, cea mai raspândită formă de comuincare și înțelegere între oameni. Am tradus, creat, înțeles existența prin acest limbaj al cuvintelor vorbite, scrise. Există oameni care nu văd și nu aud. Pentru ei am creat un altfel de limbaj pentru a ajunge la inimile lor. Un limbaj al simțirii, semnelor, atingerilor. Acolo unde nu s-a putut, am făcut să se poată.

Îndrăznesc să afirm, așa cum mulți alții înaintea mea au crezut, nu există nimic care să nu existe în această lume / aceste lumi. Mai exact, totul există. DACĂ ne imaginăm, există. Imaginându-ne, deja l-am făcut să existe. Nevoia noastră de dovezi face ca de multe ori să nu putem înțelege/ percepe tot ce există. Înțelegerea lumii înconjurătoare, sau a lumilor înconjurătoare e limitată de limbaje.

Spre exemplu, natura are propriul ei limbaj al ciclurilor. Dumnezeu are propriul limbaj exprimat printr-o multitudine de religii. Universul are propriul limbaj. Capacitatea noastră de înțelegere e limitată de limbajul în care alegem să credem, să percepm și să traducem lumea înconjurătoare.

Copiii, dragii de ei, au și ei limbajul lor. La început, când se aflau în pântecul mamei, ceea ce ajungea la inimile lor nu era reprezentat de cuvinte, ci de emoția cu care mama se adresa. După ce a părăsit pântecul mamei, acesta a descoperit limbajul trupului, care din nou e marcat de emoție. Putea înțelege fericirea din zâmbetul cald al mamei. La fel și tristețea, furia, iubirea etc. Ulterior ei învață limbajul cuvintelor, își folosesc toate simțurile pentru a traduce lumea care îi înconjoară, iar limbajul vorbit – scris rămâne canalul prin care această înțelegere este materializată.

Pentru noi, oamenii, pare-se că unicul combustibil, unica energie care pune în mișcare orice limbaj este EMOȚIA. Avem multe emoții care se mai și combină între ele, însă scopul nostru final ca umanitate este teribil de simplu, cred eu. Scopul nostru este să ne înțelegem unii pe alții și unii cu alții pentru a putea trăi în armonie. Raiul e aici, pământul e Raiul. Noi suntem plini de toate pe care nu știm cum le gestionăm și aruncăm uneori în ceilalți prin toate formele de limbaj pe care le știm.

Nu uitați că am fost creați din iubire. Mai departe, procesul prin care am fost noi creați nici nu mai contează, ține de fiecare cum vrea să creadă în acel proces. Fie Big- Bang sau Dumnezeu, certitudinea e că înainte de proces au existat emoția, energia, iubirea.

Suntem purtătorii unor energii care au creat lumea. Haideți să creăm în loc să distrugem. Haideți să iubim mai mult oamenii, animalele, furtunile, apusurile, natura, emoțiile confuze ale celorlalți.

Barbu Andreea Mădălina