de Maria – Clara Postelnicu, 9 ani, clasa a III-a A

,,La miezul nopţii, doi şoricei pe nume Brânzã şi Zãhãrel se aflau într-o cãmarã alãturi de sute şi sute de borcane cu gem, pe care le pãzeau de hoţi.

Aşa cum ştiţi, şoriceii sunt foarte pofticioşi când vine vorba de dulce mai ceva decât copiii, aşa cã din paznici la gem au devenit chiar ei hoţi.

          Furişându-se unul de altul, au început sã înfulece borcane întregi de gem de cãpşuni, crezând cã nu vor fi prinşi niciodatã pentru cã în cãmarã erau atât de multe borcane care îţi luau ochii cã nici n-ai fi observant lipsa câtorva, dar şi pentru cã credeau cã nu fac nimic rãu.

          La un moment dat, Zãhãrel a observat un borcan pe jumãtate gol, pesemne cã era un hoţ printre ei şi nu era el. Zãhãrel şi-a pus rapid haina de detectiv şi a început sã-l bãnuiascã pe prietenul lui, Brânzã.

          La rândul lui, Brânzã a gãsit şi el un borcan spart şi a devenit suspicios pe prietenul lui, Zãhãrel.

          Într-un colţ al cãmarei, Zãhãrel s-a hotãrât sã pun o capcanã cu un cubuleţ de brânzã delicioasã sã-l pãcãleascã pe hoţ, în timp ce Brânzã a pus un cub de zãhãrel în celãlalt colţ al cãmarei.

          Cum hoţul strigã hoţul, Zãhãrel a cãzut în capcana lui Brânzã şi Brânzã în capcana lui Zãhãrel pentru cã niciun hoţ nu rãmâne nepedepsit, aşa cã cei doi şi-au petrecut toatã noaptea gândindu-se la fapta lor.

          Aşadar, nu faceţi fapte rele şi nu daţi vina pe alţii pentru ele pentru cã minciuna are picioare scurte !“